Adevarata fata a avortului

Ca tot suntem in luna Octombrie si tocmai m-am uitat la filmul "October Baby", m-am gandit sa ma descarc aici, sa-mi descarc parerea despre film si gandurile care mi le-a trezit.

E un film terapeutic, l-as incadra acolo cu toata convingerea. Un film care arata adevarata fata a avortului si a urmarilor lui. 

Filmul pe scurt prezinta istoria unei fete care a supravietuit avortului si a crescut intr-o familie crestina, fara sa stie adevarul, in rest va las pe voi sa descoperiti povestea fascinanta!

 Povestea lui Shari , una dintre actrite, e o poveste care merita ascultata! 

Filmul mi-a amintit de perioada in care eram la liceu si auzeam colegele cat de usor vorbeau de avort si cat de repede apelau la avort, fara sa se gandeasca la consecinte. Au trezit o ura imensa in mine, in perioada aceea asupra colegelor, insa acum asupra faptei, asupra ideii de avort. Cum poti alege sa ucizi doar ca sa scapi de barfele celor din jur? Cum poti sa cauti motive sa ucizi un suflet doar pentru ca tu nu ai valoare in ochii tai? Cum poti ucide un om pentru ca tu nu stii sa ai grija de tine, ca iti lipseste educatia sexuala si ca nu stii sa te pastrezi pentru viitorul tau sot? 

As putea continua la nesfarsit cu astfel de intrebari dar ma opresc pentru ca vreau sa iti amintesc ca Dumnezeu ne invata sa uram pacatul dar nu si pacatosul; insa asta nu te incurajeaza sa faci orice doar pentru ca nu te uraste nimeni, din contra, tot Dumnezeu ne invata ca pacatul e asumat in clipa in care suntem constienti ca nu e bine ce facem. 

Iar pentru cei care se considera atei, va incurajez sa incercati sa va puneti in situatia sufletului pe care incercati sa il omorati inainte de a trai, exista mii de avorturi esuate, in care copilul ramane in viata dar cu multiple boli atat fizice cat si psihice.  Ce ai face tu daca ai afla ca esti adoptat si ca mama biologica a incercat sa te avorteze?!? 

Ma doare indiferenta statului care nu da nici o importanta numarului imens de avorturi care are loc in Romania, in care majoritatea sunt fete sunt intre 16 si 25 de ani, tinere, necasatorite si cu "chef de viata". 

Ma enerveaza lipsa educatiei sexuale in scoli, faptul ca tinerii nu cunosc adevarata fata a avortului si riscului de boli cu tranzmitere sexuala. 

Ma doare indiferenta noastra, a celor care cunoastem toate aceste detalii si totusi nu facem nimic in privinta aceasta. Ma doare indiferenta mea, ca ma trezesc zilnic si ma ingrijesc intai de nevoile mele, ca imi fac timp pentru toate placerile mele si niciodata nu am timp sa ma implic in viata adolescentilor care au nevoie de un ghid. 

Dar eu ma voi ocupa de mine; insa ma intreb...tu ce ai de gand sa faci ? 

Tu nu vrei un bunic?

Aţi privit vreodată în ochii bătrânilor de pe băncile din parc? Da, vorbesc de acei bătrâni singuri şi gânditori care când prind pe cineva la vorbă nu ai loc să vorbeşti de ei. Acei bătrâni care locuiesc în căminele de bătrâni susţinute de stat, în condiţii deplorabile şi îngrijiţi de angajaţi care fac totul de dragul banului şi nu de dragul sufletelor în nevoi.

Spun toate acestea după ce am avut ocazia să ascult poveştile câtorva bătrâni cu sufletul copilăros, de la care am învăţat multe lecţii de viaţă. Aceşti oameni care au ajuns să fie încadraţi la persoane defavorizate au avut o viaţă care ar trebui să fie un exemplu pentru generaţiile noastre, care am ajuns să fim leneşi social şi nu doar.

Aceşti bătrâni sunt persoane cu copii care după ce şi-au întemeiat o familie au uitat de părinţi şi ce înseamnă să îţi răsplăteşti părinţii după ce jumătate din viaţa ta ai fost crescut şi alintat de ei. Bătrâni care se hrănesc din amintiri şi vise, care îşi aduc aminte cu drag de vremea când aveau o familie şi erau în floarea vârstei, care zâmbesc când povestesc din peripeţiile şi năzdrăvăniile făcute de copilaşii lor când erau copiii, iar la final întreabă retoric : "Oare cu ce am greşit în educaţia care le-am dat-o ?", eu aş zice că nu a greşit nimeni cu nimic, şi aici nu vorbesc de părinţii care şi-au ignorat copiii, ci de acei părinţi "normali" care şi-au crescut copiii lucrând trei schimburi într-o fabrică, pe vremea comunismului.

Data viitoare când treci pe lângă aceşti bătrâni uită-te în privirea lor adâncă şi vei vedea cu ce se confruntă. Şi să nu uităm că bătrânii sunt cei de la care ar trebui să cerem sfaturi, pentru că sunt trecuţi prin viaţă . Şi nu, nu e adevarat că sunt "expiraţi şi nemodernizaţi", uitaţi că tot ce a fost va mai fi şi că  nimic nu e nou sub Soare?


Poate vei spune că postarea nu are nimic de a face cu psihologia, eu zic să te mai documentezi încă o dată înainte de a da verdictul! Bătrânii defavorizaţi sunt cazuri sociale care au nevoie de consiliere şi sprijin, şi nu e de ajuns să mearga o dată pe săptămână la un psiholog, au nevoie de familie şi familia unui bătrân poţi deveni chiar tu!

Cu toţii avem nevoie de un mentor pe calea vieţii, şi cine poate fi mai potrvit dacă nu un bătrân înţelept şi trecut prin viaţă; probabil nu cu multă şcoală dar îţi va poate spune ce a făcut el greşit şi să înveţi din greşelile lui.

Vă recomand să "adoptaţi un bunic sau bunică" şi să faceţi un bine atât pentru un om în nevoie cât şi pentru voi, pentru a vă reeduca şi aminti că viaţa e uşoară doar noi o complicăm prin negativismul nostru.

Suntem lenesi social

Vroiam sa va incurajez sa va dati copilasii la sport. De ce?
Imi aduc aminte cand eram micuta si ma uitam la TV la JO , cati romani aveam participanti si cate medalii aducea in tara! Nu cred ca s-a schimbat sistemul ci s-a schimbat altceva , lenea sociala e activa de la varste mici, acum ne trebuie locuri de munca lejere, daca s-ar putea toata lumea sa stea la un birou si sa fie platit bine. Atat Biblia cat si alte multe motto-uri aduc aminte de cuvintele "cine nu munceste, nici sa nu manance" , si nu degeaba au fost zise!

Orice rasplata vine dupa munca, nu? Rasplata cinstita nu se da pe nepotism, pe ochi frumosi, pe frumusetea exterioara!

Gimnastica a fost intotdeauna un sport care a reprezentat Romania pe cote inalte, care ne-a facut sa fim vazuti ca o tara muncitoare si care investeste in talentele tarii, oare mai facem noi asta? Sunt sigura ca exista printre noi romani talentati, in special copilasi care pot incepe o cariera de acum, Romania are nevoie de oameni talentati si muncitori!

Si nu incurajez doar la gimnastica, cauta-i talentul copilului tau si investeste tot ce ai in el! Incurajeza-ti copilul sa aiba un stil de viata sanatos si nu vorbesc aici doar de alimentatie, ci vorbesc de trezitul devreme (maxim 8 ore de somn), miscarea de dimineata (alergat, exercitii, etc) , un mic dejun sanatos si bogat in proteine si vitamine, si sa isi continue ziua intr-un ritm energic!

Incurajati-va copiii sa se cultive, faceti-le abonament la Biblioteca Municipala sau oricare alta si incurajati copiii sa citeasca, in orice domeniu!

Nu stiu cati dintre voi ati auzit de povestea chirurgului Ben Carson (gasiti  film si carti despre viata lui), acest om a ajuns cel mai bun neurochirurg din lume si a pornit dintr-o familie defavorizata si fiind codasul clasei. A avut o mama inteleapta, care i-a pus sa studieze, sa studieze si sa studieze! Exemple mondiale as putea sa mai adaug, dar m-as bucura sa pot, peste cativa ani, sa scriu de copilasii vostri sau chiar de voi, cei care cititi aceste randuri, ca de jos ati ajuns sus prin munca, prin investitii personale si prin aprecieri cinstite!

Lasati copiii sa isi dezvolte minunatia din ei, numita creier, si intre timp, dezvoltati-va si voi!

Mancati sanatos, faceti miscare, cititi, munciti si traiti! :)

Eşti frumos şi estetic?

De mică ţin minte cât mă certau părinţii de ce nu mă spăl pe mâini când intru de la joacă sau înainte de masă; iar fiecare seară se termina cu un duş. Ziua începea cu spălatul dinţişorilor şi seara se încheia la fel, sunt sigură că majoritatea au crescut cu regulile acestea, însă în fiecare an rămân tot mai dezamăgită de educaţia estetică din România şi asta nu doar în rândul copiiilor.

De mulţi ani am observat asta însă ce m-a făcut să scriu despre acest subiect a fost lucrarea de licenţă a unei foste colege de facultate, care a dovedit importanţa educaţiei estetice în şcoli, comparând două licee, unul în care se preda şi unul care nu avea educaţie estetică inclusă, rezultatele au fost după aşteptări.

Vara e cel mai bun anotimp să vezi această lipsă acută de educaţie estetică, mirosurile neplăcute din locurile publice, nu cred că toată lumea are probleme cu transpiraţia excesivă, înţeleg oamenii care chiar suferă de anumite boli incontrolabile; se poartă pielea curată şi epilată, e inestetic să vezi fete bine îmbrăcate şi când ridică braţul să rămâi cu o figură  a feţei nu prea plăcută. Se poartă mirosurile fresh, întradevăr gusturile nu se discută, asta şi în cazurile parfumurilor, însă parfumul a fost creat pentru a da un iz personalităţii tale, ştii că oamenii îşi aleg parfumul în funcţie de personalitate, nu? Puţin parfum pentru a lăsa impresia de om educat estetic, însă trebuie ştiut că parfumul se aplică pe pielea curată şi după ce foloseşti un deodorant sau anti-perspirant.

Nu folosi acelaşi machiaj pe tot parcursul anului, fiecare anotimp are nevoile lui, iar vara cere pielea curată, cât se poate de mult fără fond de ten şi alte produse care încarcă şi oferă un look neplăcut. Vara îţi vine în ajutor cu bronzul, profită!

Haina face pe om, tindeam să nu cred, însă din păcate sau fericire, aşa este! Un look casual şi plăcut la vedere atrage oameni valoroşi în jurul tău, iar pentru asta nu ai nevoie de sume imense de bani, există sezoane cu reduceri şi există second hand'uri, unde dacă ştii să cauţi găseşti lucruri frumoase! Poartă culori plăcute şi asortate, îmbracă haine decente şi neprovocatoare, în afară de obsedaţii sexual, nici un bărbat nu apreciază femeile care se îmbracă provocator şi exagerat.

Respectă-te pe tine şi vei fi respectat de alţii, cred că defapt în asta constă educaţia estetică, când te respecţi ai grijă de tine şi fizic, iar dacă ai grijă de tine automat vei deveni mai încrezător în deciziile care le iei şi vei fi mai apreciat de cei din jur.

Mănâncă sănătos şi doar cât are nevoie organismul, un look plăcut constă şi într-un corp îngrijit şi aici intră şi kilogramele. Nu încurajez persoanele să devină slabe, menţine-ţi kilogramele în funcţie de înălţime, scade 10 din înălţimea ta şi atâtea kilograme trebuie să ai (dacă ai înălţimea de 1.70 la fete înseamnă că trebuie să ai 60 de kilograme), iar la băieţi se adaugă 10, însă dacă daţi un surch pe google veţi găsi tot felul de formule pentru calcularea greutăţii în funcţie de înălţime; studiile acestea au fost făcute pentru prevenirea bolilor.

În final recomand o reeducare estetică tuturor pentru că asta ajută la primirea de respect din partea celor din jur şi creşterea de respect personal.

Vă doresc schimbare placută!

Voi ce vreţi de la România?!?

De câteva zile încoace mă gândesc enorm de mult la cuvântul "monarhie", un cuvânt nu prea mult folosit de poporul român. Mă oftic la culme când văd cum poporul îşi uită propria istorie, ma refer la istoria recentă, începând cu 1800 şi până în zilele noastre; mulţi români habar nu au că România a dus-o cel mai bine în perioada monarhă, că eram văzuţi bine pe plan internaţional şi eram un popor demn de admirat! 


Am încercat să înţeleg unde s-a pierdut imaginea României, nu în Comunism, deşi majoritatea tind să dea vina pe Ceauşescu, România şi-a pierdut imaginea în ziua în care a ales să devină o ţară democrată, nu am nimic cu democraţia, dar cum poţi să îţi doreşti ceva ce nu cunoşti?!? Nu sunt de acord nici cu Comunismul, deoarece eram prea mică să înţeleg regimul lor, nu pot bate cu pumnul in masă că Monarhia e cea mai bună alegere pentru că nu am avut şansa să văd cum e România în perioada monarhă, însă nu sunt de acord nici cu democraţia plină de reguli şi legi fără logică. Mă întreb, dacă am motive să nu fiu de acord cu nici o modalitate de conducere şi doar acestea 3 le am, ce aleg? Simplu, MONARHIA.


Aţi analizat vreodată statutul, reacţiile şi personalitatea Regelui Mihai şi a principesei Margareta? Eu da, şi îmi place ce am văzut : educaţie, stil, cultură, respect, demnitate, etc. Oare nu de asta are nevoie şi draga Românie? 


Aţi urmărit discursul Regelui Mihai de la Parlamentul României, din toamna anului 2011 ? Încă un motiv pentru care aş alege monarhia. Urmăriţi video-ul ataşat de pe youtube şi mă veţi înţelege. 


Eh şi sunt convinsă că puţini ştiu motivul pentru care a cedat în faţa Regimului Comunist, iată ce afirmă Majestatea sa : 
„Aici, în acest birou, i-am primit. Mi-au spus că, dacă nu voi abdica, vor ucide 1000 de studenţi. Ce puteam să fac?"
„Fostul suveran, gonit de comunişti în 1947, a petrecut marea parte a vieţii sale în Elveţia, în aşteptarea unei reveniri la tron. În ciuda vârstei de 90 de ani, încă speră că monarhia va fi reinstaurată în ţara sa”, mai scrie Le Monde.


Nu ştiu cât de clară am fost, însă vă încurajez să mergeţi la o biblioteca şi să cereţi cărţi despre abdicarea României, despre viaţa regelui Mihai I şi despre vieţile politicienilor care ne conduc...ce ziceţi, cine merită admirat? Politicienii sau Regele?  Ştiaţi că Regele încă e o prezenţă plăcută în alte ţări, precum Anglia, Spania, Austria, etc. 


Sunt mândră că am avut un Rege care pentru popor (cei 1000 de studenţi) şi-a cedat locul, o dovadă clară că nu a condus ţara din nevoia de a-şi aduna averi imposibil de dovedit şi de a se folosi de nume. În schimb, cei care ne conduc acum asta fac, prim-ministrul din a2a zi de conducere a mărit salariile bugetarilor, adică şi pe a lui, ştiţi că un prim-ministru la ora actuală câştigă peste 8000 de lei lunar? Puţin comparativ cu salariile noastre, a oamenilor de rând care plătim impozite şi taxe pentru orice, nu?!

Şi să vă dovedesc încă o dată cât de interesată sunt de monarhie, închei cu un citat al regelui, care cu siguranţă o să rămână în istorie, fiind deja preluat de "Români celebri"(pagina pe facebook):

"Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie." (Majestatea Sa Regele Mihai I ) 

Rares vrea sa traiasca!

Rares Basarab are 3 anisori si este din Calan, jud. Hunedoara. S-a nascut cu o boala incurabila, amiotrofie spinala, asociata cu retard motor mediu, atrofie fronto-temporala si hipotonie generalizata severa. Lui Rares i se mai spune ,,copilul din plastilina”. Asta inseamna ca Rares nu va putea merge niciodata de unul singur, oboseste foarte repede si este expus infectiilor de tot felul, din cauza imunitatii extrem de fragile. De multe ori Rares ajunge in stare grava la Clinica de Pediatrie din Cluj, ca urmare a unei insuficiente respiratorii severe. Rares este mentinut in viata cu ajutorul unui concentrator de exigen, un aparat care il ajuta sa respire. Este conectat zilnic la acest aparat care il ajuta sa traiasca. Aparatul acesta prin care este ventilat Rares este foarte scump. De multe ori face insuficienta respiratorie cronica, muschii sunt atât de slabiti incat nu permit cutiei toracice sa se deschida, sa intre oxigenul, neoxigenandu-se plamanul, automat creste dioxidul de corbon care ii otraveste corpul”, ne-a spus Daniela Basarab, mama lui Rares. 


Merita sa dai mai departe sau sa ajuti chiar tu, orice banut e bine venit :) 


Afla mai multe detalii pe Speranta pentru Romania . 

Cei care doriti sa donati pentru Rares, puteti face lucrul acesta in modalitatile prezentate mai jos:

1. Online cu cardul, aici: http://sperantapentruromania.ro/doneaza/
2. Prin PayPal, aici: http://sperantapentruromania.ro/doneaza/
3. In conturile bancare de mai jos, deschise pe numele Asociatiei Misiunea Speranta pentru Romania la Raiffeisen Bank:

-IN LEI: RO 39 RZBR 000 006 001 204 2338 deschis la Raiffeisen Bank

-IN EURO:  RO 24 RZBR 000 006 001 218 9757, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU

ATENTIE!!

Pentru cei care fac donatii in conturile bancare, va rugam sa specificati destinatia sumei: PENTRU RARES

Domnul Ion vrea sa umble din nou!

Domnul Ion locuieste intr-o casa parasita dintr-o padure, in jud. Caras Severin, la aproximativ 15 km de cea mai apropiata localitate, Bozovici. Nu are adresa, nu are curent electric, iar in zona nu exista semnal la telefonul mobil. In urma cu 9 ani, viata lui s-a shimbat complet, in urma unui accident in padure. Lucra pe un TAF, era iarna si cobora muntele. Masina a derapat si s-a rasturnat intr-o rapa. A fost aruncat afara din cabina, iar cabina a cazut peste el, retezandu-i ambele picioare si toate degetele de la mani. Acum se deplaseaza greu, cu ajutorul unui vechi carucior cu rotile. Din acest motiv si datorita izolarii in care traieste, nu a reusit inca sa obtina pensia de handicap. Visul lui cel mai mare este sa poate merge din nou. Lucrul acesta nu este posibil decat cu ajutorul unei proteze. De aceea, facem un apel la toti romanii care doresc sa il ajute pe domnul Ion cu fonduri pentru cumpararea a doua proteze, pentru ambele picioare. Ambele proteze se ridica la pretul de 3000 de euro (in pret sunt incluse si cheltuielile de transport, tratament si ingrijire). 

Pentru a afla mai multe detalii despre acest caz, acceseaza site-ul Speranta pentru Romania, unde puteti vedea si un video cu el.

Cei care sunt interesati ca sa il ajute pe domnul Ion, ne pot contacta la adresa de email: misiuneasperantapentruromania@yahoo.com, sau telefon:  0766 365 833  sau  0749 402 098

Cei care locuiti in zona Caras Severin, Timisoara, Mehedinti si doriti sa il vizitati personal sau sa il ajutati personal, ne puteti contacta si ne putem deplasa impreuna la domnul Ion.

Cei care doriti sa faceti donatii pentru cumpararea acestor doua proteze, aveti modalitatile expuse mai jos:

1. Online direct cu cardul prin Epayment, aici: http://slujirecrestina.ro/doneaza/

2. Prin depuneri in conturile bancare ale Asoc. Crestine Misiunea Speranta pentru Romania, deschise la Raiffeisen Bank:

-IN LEI: RO 39 RZBR 000 006 001 204 2338 deschis la Raiffeisen Bank

-IN EURO:  RO 24 RZBR 000 006 001 218 9757, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU

Dupa depunerea oricarei donatii, va rugam sa ne confirmati lucrul acesta la telefon sau pe email, specificand destinatia donatiei dvs, catre domnul Ion.

Tu ce parinte esti? Sau vei fi?

Parintii functioneaza ca niste oglinzi pentru copiii lor. Reactiile parintilor fata de copii determina imaginea de sine pe care si-o formeaza acestia.

Fiind des intre adolescentii de la fundatie, ii aud mai mereu cum se plang de neinelegerile dintre ei si parintii lor sau tutorii lor, am incercat sa descos ideea lor si sa incerc sa gasesc motivul!
La majoritatea motivul este ca nu se pot controla parintii atunci cand copilul greseste! Si copiii sunt oameni, au ganduri, reactii, personalitate, etc., de aceea nu trebuie sa reactionam si mai urat cand vedem ca un adolescent ridica tonul. Cu siguranta copilul nu v-a ridica tonul daca tu nu il ridici, dupa cum am inceput postarea, parintii, fratii mai marii, tutorii sunt oglinda lor...iar copiii sunt cei mai buni ijn a imita, chiar si adolescentii!

Controlul comportamentului incepe cu parintii. Parintii care-si pierd adesea controlul in relatia cu partenerul, cu un alt adult sau cu un copil nu se afla nici pe departe in postura de a le cere altora sa se controleze. Parintele are responsabilitatea de a se controla si orice pierdere a controlului in interactiunea cu copiii reprezinta o abrogare a acestei responsabilitati.

Atunci cand parintele devine agresiv verbal( sau fizic) , copilul fie va adopta noi comportamente inacceptabile din partea copilului, fie se va retrage in "cochilia" lui si va deveni o persoana inchisa si inaccesibila sentimental.

Am avut ocazia sa particip la o scena draguta intre parinte si copil, intr-o statie de autobuz. Baietelul avea undeva la 10 ani, si in timp ce asteptau si ei autobuzul, copilul i-a reamintit parintelui ca inca nu i-a cumparat jocul promis de ceva vreme. Personal eram pregatita sa ascult un monolog al parintelui, incarcat cu scuze si minciuni, in care il mai si acuza pe copil ca nu a fost destul de cuminte, etc. Insa, acest parinte nu a facut altceva decat sa isi ceara iertare ca nu a avut timpul suficient de a merge sa ii cumpere. Ca reactie, copilul si-a cerut iertare la randul lui pentru ca il streseaza prea mult cu jocul. 

M-a pus pe ganduri scena, si am ajuns la concluzia ca e exact ca intre adulti, cum reactionezi tu fata de altii, asa vor face si ei cu tine! Acest copil i-a raspuns parintelui cu aceeasi moneda: amabil, iertator si intelegator!

Tu cum esti ca parinte? Plin de energie negativa sau pozitiva?

Ce este educatia sexuala?

Vorbeam astăzi cu o prietenă despre lipsa educaţiei sexuale în şcoli, despre cât de important este pentru adolescenţi să ştie cum să decida cu privinţă la nevoile lor sexuale.

Ţin minte o profesoară trecută de 55 de ani care ne povestea la o oră despre dezamăgirea ei faţă de Legea Educaţiei, mai ales la ce ţine de implementarea orelor de educaţie sexuală şi socială. Tot ea ne povestea că pe vremea ei, în liceu, fetele care îşi incepeau relaţiile sexuale de tinere erau văzute ca fete uşoare, iar cele care se păstrau erau văzute ca viitoare soţii potrivite. În ziua de azi, şi nu cred că doar la liceul unde am fost eu e aşa, dacă nu ai avut cel puţin 2, 3 prieteni şi câteva vorbe că ai avut ceva nopţi "nedormite", nu eşti cool şi nici nu eşti acceptat în grup foarte uşor. Nimeni nu mai apreciază "fetele curate" !

Şi totuşi, cu cât cresc, băieţii încep să realizeze că viaţa nu se rezumă doar la petreceri şi nopţi pierdute, ci şi la intemeierea unei familii şi împărtăşirea vieţii cu un alt suflet pentru tot restul vieţii. Când eram în liceu l-am întrebat pe un coleg ce fel de fată ar alege de soţie, primul cuvânt în descriere a fost "una neatinsă de alţii", şi a argumentat că pentru el soţia e ceva "divin şi pur" , un suflet pereche care e pentru toată viaţa. Am crezut că e singurul care mai gândeşte aşa, am dat vina pe educaţia primită acasă, o vină dulce şi acceptabilă. Dar între timp am mai cunoscut multi băieţi cu aceste aşteptări.

Din păcate fetele se lasă duse de valul modei, o modă toxică şi infectă, în care toate fetele sunt "bune" şi toţi băieţii sunt cool. Iar dacă nu eşti parte din categoria lor, devii emo!

Încurajez cu drag abstinenţa, dar nu o abstinentă forţată, ci una în care să înţelegi că prin asta te respecţi pe tine si îl respecţi pe viitorul soţ, care cu atât mai mult te va aprecia pentru puritatea ta!

Ştii ce lipseşte în şcoli? Ore de educaţie sexuală unde să nu se împartă doar absorbante şi prezervative, unde să nu te înveţe cum să pui un prezervativ pe o banană (chiar asta am învăţat eu când eram în şcoală); ci o oră în care să se vorbească direct despre riscuri, şi nu vorbesc doar de sarcini nedorite , ci de zecile de boli şi virusuri.

Ca să întelegeţi mai bine despre ce vorbesc urmăriţi acest video , e pe mai multe parti!

Viata nu o ridici pe pile, ci pe coate!

De multa vreme m-am gandit sa am o postare legata de gramatica, desi gasesc pe google zeci de postari pe diferite bloguri.

In alta postare vorbeam de adminele care sunt tot mai tinere si isi fac fan page pe Facebook. Acum vorbesc tot despre ele, si tot dintr-un colt negativ!

Majoritatea paginilor care sunt administrate de adolescenti, au o rubrica in care fiecare scrie cate o poveste, fie inventata, fie tradusa sau plagiata; nu intru in aceste detalii, ce ma deranjeaza pe mine e faptul ca absolut pe fiecare pagina pe care intru sa citesc si eu cum gandesc adolescentii in ziua de azi, gasesc o groaza de greseli gramaticale! Inteleg ca mai mananci o litera, ca te-ai grabit si ti-a scapat o cratima, insa de fiecare data cand citesc sa gasesc tot felul de MICI greseli gramaticale ma pune pe ganduri.

In final, cine e de vina?!? Copiii care nu isi dau interesul, intr-un numar foarte mare, sau profesorii ca nu se adapteaza schimbarilor?!?

Tin minte cand eram in gimnaziu cat imi verificau parintii temele, in special la romana, si cat ma chinuiam sa scriu  corect doar sa ii vad pe ei multumiti! Acum, privind in trecut, ma bucur ca am tras de mine de dragul lor, pentru ca in final dorinta lor a fost sa ma implineasca pe mine acum, cand am o varsta la care trebuie sa-mi iau viata in piept si sa traiesc.

Tot in gimnaziu, profesoara de romana era foarte exigenta si in special la gramatica, ne dadea lucrare de control saptamanal, ca sa fie sigura ca am inteles ce ne-a predat; in momentele acelea era un chin cand auzeam cuvantul "lucrare de control", insa acum zambesc si sunt multumita, am invatat sa scriu corect gramatical!

Si da, batranii care ne dau azi sfaturi, au dreptate, viata nu se construieste pe pile ci pe coate!!!

Ia-ţi elan şi porneşte !

Se vorbeşte tot mai mult de tranşă urbană, şi anume de faptul ca oamenii care locuiesc la oraş nu mai sunt dispuşi să observe, să salute sau să ajute pe cei din jur. Sociologii susţin că suntem inclinaţi să cădem în această stare de autoabsorbire pe străzile aglomerate, fie şi numai pentru a ne proteja de excesul de stimuli din jur.

Ca şi orăşeni consider că avem nevoie de elan pentru a incepe să ne pese din nou. Iar acest elan îl putem înflăcăra atunci când suntem martori la bunătatea celor din jur, la un yambet sincer, la o imbratisare calda. Psihologii susţin ca elanul poate fi molipsitor, deoarece când vedem un act de bunătate, de obicei se trezeşte  în noi impulsul de a face şi noi unul.
Tot psihologii susţin că ascultarea unei poveşti despre bunătate, mai ales când este spusă din toată inima, are acelaşi impact emoţional ca vederea actului în sine.

În această tranşă urbană ucidem pe zi ce trece empatia si compasiunea din noi; cu cât suntem mai interesaţi de propriile nevoi cu atât adancim mai mult in probleme iar la rândul lor, probleme par mult mai mari decât sunt, ceea ce ne indreapta spre depresie, nelinişte şi spre o viaţă plină de griji. Însă dacă învăţăm să ne concentrăm asupra celor din jur şi asupra nevoilor lor, propriile probleme "alunecă" spre periferia minţii şi astfel vor părea mai mici, iar noi vom reuşi să relaţionăm mai bine cu cei din jur şi să acţionăm cu compasiune şi de ce nu cu iubire faţă de ceilalţi.

Totadată este dovedit că oamenii atenţi şi cu elan sunt mult mai plini de viaţă şi mai concentraţi pe ceea ce fac comparativ cu cei care se închid în cochilia lor şi îşi pun toată atenţia asupra propriilor nevoi.

În concluzie, vă provoc să începeţi să îi ascultaţi pe cei din jurul vostru şi de ce nu, să le oferiţi ajutorul când au nevoie. Şi nu uitaţi ca nu ajutăm pentru a aştepta răsplată ci ajutăm pentru că ne comportăm cum vrem ca cei din jur să se comporte cu noi :-)

Creativitatea.

Lucrand cu copii, adolescenti si oameni cu dizabilitati, pe parcurs am observat ca in orice activitate aveam nevoie de creativitate, si le vorbeam si lor si le ceream sa fie creativi, sa isi foloseasca imaginatia.

Dar, niciodata nu m-am gandit ce inteleg eu exact prin a fii creativ, pana la un curs de la facultate, "Psihologia creativitatii", unde ni s-a cerut sa scriem ce inseamna pentru noi creativitatea. Iata ce am scris eu:

              "Inca din scoala generala il tin minte pe profesorul de desen care ne repeta citatul lui Einstein : “Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.” Ca si copil ma simteam provocata sa citesc, sa desenez, sa scriu, insa niciodata nu am inteles la ce o sa-mi ajute.

            Cu cat cresteam si deveneam adolescenta, cand eram nevoita sa iau o decizie, eram capabila sa vad atat beneficiile cat si pierderile care urmau dupa decizie. Cred ca faptul ca mi-am hranit imaginatia si creativitatea m-a “rasplatit” prin luarea de decizii corecte care m-au tinut departe de anturaje negative.

            Tot cu ajutorul creativitatii am luat numeroase premii scolare la concursuri de compuneri si eseuri pe diferite teme. La recomandarea profesoarei de romana am inceput sa scriu pe un blog si am ajuns sa-mi folosesc imaginatia ca si voluntara la o fundatie cu familii defavorizate, centru de zi pentru batrani, copii si oameni cu dizabilitati. Eram provocata zilnic sa inventez jocuri, sa ii provoc sa se dezvolte.

            In momentul acesta, privind la pasii din viata mea, cred ca pentru a reusi ai nevoie de creativitate in absolut orice domeniu profesional si social. Dar creativitatea trebuie “hranita” prin citit, workshop-uri, jocuri pe teambuilding  si dezvoltare, etc.

            Creativitatea ar putea fi definita ca actul de a transforma idei noi, imaginare in realitate. Totul porneste deci, de la imaginatie. Si, spre norocul nostru, este o trasatura cu care toti ne nastem, dar din pacate nu toti profitam de aceasta trasatura!"

Tu ce intelegi prin creativitate?!? 

Virtual vs real

Cand am decis sa creez o pagina pe facebook , si anume, Stil de viata sanatos , nu am crezut ca a avea o pagina inseamna sa intri intro cu totul alta lume virtuala.

Scopul paginii noastre e de a promova si a informa oamenii ce inseamna un stil de viata sanatos, de a-i ajuta sa se foloseasca de natura! Nu avem ca scop sa avem cat mai multe like-uri, ci sa avem doar cititori!!! 

In aceasta lume virtuala de care va ziceam, am gasit o groaza de pagini cu admini mai mici de 12 ani si maxim 17 ani, care streseaza lumea de a avea like-uri cat mai multe la pagina, pagina fiind creata fara un scop, majoritatea descrierilor la pagini fiind "sa ne simtim bine", se "hranesc" cu poze din toate domeniile, dar in special cele cu conotatii sexuale, "scriu si compun" proverbe, zicale, citate pe care eu le stiu de cand eram ca ele; asta inseamna minciuna, nu?!?  Pretind ca au drepturi de autor la tot ceea ce fac pe pagina, cu cat au mai multe like-uri li se ridica stima de sine, iar daca nu au like-uri incep sa se "certe" cu cei care nu dau like. E o adevarata jungla virtuala pe Facebook, si nu ar fi rau daca ar ramane doar virtual! 

Insa dupa ultimele studii facute de o echipa de pediatrii si psihologi, s-a dovedit ca retelele de socializare au 2 minusuri foarte mari, care se afla la poluri opuse, si anume :

1. Stima de sine scazuta, depresie, anorexie (in cazul fetelor, de obicei), schizofrenie, agresivitate, tind spre singuratate, nu dau importanta realitatii, plus alte boli mintale! 

2. Doza de narcisism, agresivitatea crescuta, nu suporta sa fie pe locul 2, e foarte atent la ce se imbraca si cum se imbraca, ajung sa isi inlocuiasca parintii cu internetul! 

Ca sa fiu mai explicita, primul minus se refera la acele persoane care, mai ales daca sunt admine de pagini pe retele, si nu au numarul de fani ca alte pagini sau primesc prea mult feedback negativ, ajung sa se comporte asa, desconsiderandu-se si crezand ca nu sunt bune de nimic.

Al doilea minus se refera la acele admine sau admini care reusesc sa isi adune mii de fani si reusesc sa manipuleze lumea pentru a aduna like-uri, astfel crezand ca munca lor a fost una foarte complicata si apreciata de cei din jur, iar de aici incepe doza de narcisism si celelalte descrise. 

Ca si parinti, frati mai mari, prieteni care vad astfel de manifestari la cei mici, adolescenti in primul rand, ar trebui sa incerce sa ii aduca cu picioarele in realitatea umana, sa isi vada adevaratele valori care nu pot fi afisate virtual, sa se accepte asa cum sunt si sa se bucure de ceea ce au cu adevarat! 

Iar daca cazul adolescentului pare unul grav, agresivitate foarte ridicata, etc. , cel mai recomandat este sa apelati la un psiholog, iar daca nu stiti cum sa intrati in contact, mergeti intai la pediatru si medicul pediatru o sa va trimita mai departe la un psiholog potrivit pentru nevoile adolescentului!

Si tin sa mentionez ca nu ma refer la paginile de facebook care promoveaza un blog, un site, o fundatie sau cazuri sociale; ma refer strict la paginile unde adolescentii devin proprii sefi si conduc coltisorul lor virtual cum vor ei!!!

Iar in loc de incheiere, as vrea sa va sfatuiesc sa incercati sa stati maxim 1 ora pe zi pe facebook, este cea mai buna metoda de a trai real cu adevarat dar si de a-ti hrani setea de moda virtuala!!! 

O zi frumoasa tuturor! 

45 de minute in autogara!

Astazi, mi-am inceput ziua cu soneria de la telefon, inainte de a pleca de acasa a trebuit sa-mi verific mail-ul si sa trimit cateva mesaje, din acest motiv am pierdut primul maxi care ma ducea inspre facultate. Ajunsa in autogara, am stat aproximativ 45 de minute pana la urmatorul.

Sala de asteptare era plina, circa 60% din cei prezenti erau tarani, puteam sa-mi dau seama atat dupa imbracamintea cam neingrijita si fara o logica in cromatica lor cat si dupa vocabularul plin de regionalisme si expresii unice si tipice satelor din Ardeal.

Ma simteam ca intr-o incapere in care eram testati, oraseni vs. sateni, deoarece orasenii stateau intr-un colt, cel mai calduros din incapere, iar satenii in partea cu usa si geamurile. Mi s-a parut ca in timpuri cand slugile erau puse la locul cel mai neplacut si cei de vita nobila aveau locurile cele mai bune.

Priveam oamenii din jurul meu si nu mare mi-a fost uimirea sa observ ca cei care locuiau in oras(pe multi ii stiam din vedere) erau cu laptopul in brate, cu telefoane butonand stresati ca nu li se conecteaza la wireless, iar satenii vorbeau de zor intre ei, despre vreme, despre sinistratii prinsi in zapada in ultima perioada, despre cat de binecuvantati suntem ca nu am fost si noi afectati, iar o singura fata, imbracata foarte neglijent, care a si luat acelasi maxi cu mine, dar a coborat intr-un sat, citea, si nu era lectura pentru scoala, citea din Freud! ...elevii vorbeau despre scoala(de multa vreme nu am mai auzit sa se vorbeasca despre ce s-a facut la scoala) si despre experientele lor cu sania si schiurile improvizate, am auzit chiar si de sacul plin cu fan pe post de sanie, care il foloseam si eu la tara la bunicii mei!

Ceea ce incerc sa va spun, este faptul ca pe cat de emancipati si evoluati si educati ne tinem, pe atat de in urma pasim in ce tine de socializare, relatii interumane, educatie si nu in ultimul rand sentimentul de fiinta umana, pe cand taranii de care facem atata caterinca si acei adolescenti ce sunt imbracati cu haine de la piata, inca stiu sa vorbeasca si fara telefon, inca stiu ce inseamna scoala si inca stiu sa se bucure de lucrurile care ti le ofera viata si de beneficiile fiecarui anotimp ( saniusul) .

Nu pretind si nu insinuez sa devenim si noi manelisti sau sa ne imbracam neglijent, ci incurajez sa luam partile lor bune si sa le imbinam cu partile bune ale societatii in care traim!

Stiai ca o persoana care comunica si schimba pareri, care reuseste sa se descarce verbal si in timp real, fata in fata, e cu 60% mai putin stresata si mai predispusa la crize de nervi?!?

Incepe si tu si vorbeste cu cei de langa tine, fara a folosi tehnologia care te rupe de viata reala!

Convorbiri placute iti doresc!

Sindromul Munchausen (simularea unei boli)

Nu stiu cati dintre voi ati auzit de Sindromul Munchausen, care descrie o maladie psihică, o formă de mitomanie (patomimie), asociată cu dificultăți emoționale severe, care se exprimă prin dependența pacientului de spitalizare cu scopul de a obține atenția și asistența personalului medical. Patognomonică (specifică bolii) este mimarea repetată a unor boli organice, de obicei acute și dramatice, cu care pacientul umblă de la un spital la altul in cautare de tratament. Internările repetate se obțin, de regulă, la spitale diferite, în timpul gărzilor aglomerate, prin simularea unor boli, prin autoadministrarea de substanțe nocive, medicamente contraindicate și în cantități periclitante, prin infestarea voluntară a unor plăgi existente sau provocate etc., fără scopul de a obține avantaje materiale: bani, loc de cazare, despăgubiri, etc. (malingering).

Un exemplu cutremurator este cel al Hannei Milbrandt, o mama care si-a convins familia si prietenii ca fetita ei de numai sapte ani este bolnava de cancer. 
Pentru a-si atinge scopul sinistru, femeia nu a ezitat sa-si rada fetita in cap, pentru a mima efectele chimioterapiei, dar si sa o oblige sa poarte o masca, semn ca sistemul imunitar i-ar fi fost afectat de boala. 
Mai mult, Milbrandt i-a dat fetei somnifere, pentru a o face sa para letargica. Si mai grav este ca fetita nu era implicata in planul mamei sale, fiind absolut convinsa ca urmeaza sa moara in scurt timp si ca nu va mai apuca sa devina adolescenta.
Din nefericire, cazurile care au facut inconjurul lumii sunt si singurele descoperite, iar cercetatorii sustin ca aceste manifestari sunt mult mai des intalnite decat am putea crede, insa bolnavii apuca sa isi revina, la un moment dat, inainte sa fie demascati.

         Fie ca pornesc din interes sau din cauza unor afectiuni psihice, actiunile bolnavilor inchipuiti nu fac decat sa-i puna intr-o lumina proasta pe cei care sufera cu adevarat si au nevoie de ajutorul semenilor pentru a supravietui! 

Ales sa scriu despre acest sindrom pentru ca am avut ocazia sa cunosc mame  care abuzeaza copii astfel, fie ca este o forma de abuz mai mica decat al cazului prezentat fie ca nu, se merita sa incurajam persoanele in cauza sa devina realiste! 

Sper ca ati inteles ce este sindromul Munchasen si pericolul lui! 

Se vorbeste de Revolutie...

Am vrut sa nu scriu despre subiectul dezbatut de probabil 80% din bloggeri, am vrut sa evit sa imi exprim parerea dar am decis sa scriu, dupa multe conversatii fie ele in acord reciproc sau in contraziceri! 


Nu am iesit in strada si nici nu imi propun, nu sunt mandra deloc de ce vad pe toate posturile de la TV, nu sunt deloc mandra sa citesc site-uri de stiri internationale care ne compara cu Grecia, nu sunt deloc mandra ca imaginea noastra care oricum nu era una satisfacatoare, a ajuns la limitele bunului simt, asta daca mai exista! 


Nu sunt mandra nici de trai dar nici de revolta! Nu sunt de acord nici cu multe legi dar nu sunt de acord nici cu impotrivire! 


In fapt, prefer sa fiu paralela cu tot ce tine de politica din zilele noastre, cu tot ce tine de asa numita "mafie" care ne conduce tara! 


Singurul lucru care il apreciez din zilele astea e ca s-a luptat pentru Arafat! Pe care il sustin cu tot dragul! 


Desi vreau sa raman "imuna" citesc bloguri, ma uit la TV, urmaresc statusurile celor care ies in strada...curiozitatea si uimirea care e tot mai mare cand vad ca unii oameni nici nu stiu de ce au iesit acolo, unii oameni nu stiu ce ar vrea sa schimbe in tara, unii oameni nu stiu de ce ar schimba presedintele, unii oameni au uitat de Dumnezeu si apeleaza la Chuck Norris(sunt curioasa cum ar reactiona actorul daca ar stii) ! 


Se vorbeste de o Revolutie, dar eu inca nu inteleg de ce? Si am dat peste o fraza interesanta : 


”Revolutia la care visez nu are culoare politica. Pentru ca Romania anului 2012 nu e o dictatura, ci o tara condusa prost. Revolutia la care visez nu e organizata de partide. Pentru ca toti politicienii vorbesc la fel si fura laolalta cu marii capitalisti ai tarii. Revolutia la care visez nu e declansata de oamenii care vorbesc la televizor. Pentru ca Romania e o tara cu televiziuni care nu doar informeaza, ci si manipuleaza. Revolutia la care visez eu e altfel.” (Vlad Mixich)

Eu nu visez la Revolutie, in mintea mea Revolutia se leaga de multi morti nevinovati si eroi neadevarati!

 Eu vreau schimbare, si atata tot!

Tu iti organizezi timpul sau te conduce el pe tine?

“ Nimeni nu are timp suficient, dar cu totii dispunem de tot timpul din lume.”

~ Anonim

Tu iti organizezi timpul…sau te conduce el pe tine? Pentru multi dintre noi s-ar parea ca trecem de la o criza la alta. Cum putem inainta, cand nici macar nu putem tine pasul? Exista cateva lucruri pe care le poate face oricine dintre noi pentru a-si organiza timpul intr-un mod mai eficace.

Intr-un secol al vitezei in care traim, majoritatea oamenilor se plang ca nu au timp de finalizat sarcinile care le au de implinit. Un curs privind organizarea timpului intr-un mod cat mai echilibrat si potrivit pentru fiecare in mod individual este cel mai potrivit lucru in momentul de fata.

Cu totii am patit cel putin de cateva ori sa nu reusim sa implinim la timp anumite cerinte, sarcini sau proiecte, si de multe ori , cerand o prelungire a timpului, tot nu reusim sa ducem la finalizare.

Nu suntem facuti sa ne concentram pe o singura problema, excluzandu-le pe toate celelalte. Trebuie sa avem grija sa ne facem timp pentru relaxare, pentru sport, pentru prieteni. Acestea sunt aspecte importante din viata unei persone. Si fara sa avem grija de noi insine, nu vom avea energia necesara pentru a ne ocupa de solicitarile facute asupra timpului nostru.

Concluzia si modul de a aborda si rezolva problema cu organizarea timpului a fost structurata pe urmatoarea schema:

                        Importante + urgente = fa-le acum!

                        Importante + neurgente= planifica-le!

                        Neimportante + urgente= paseaza-le altcuiva!

                        Neimportante + neurgente= renunta la ele!

Nu exista instrumente de organizare a timpului care sa functioneze pentru toata lumea la fel. In schimb, trebuie sa hotaram ce functioneaza mai bine in cazul nostru, pentru noi ca indivizi, in momentul respectiv. Trebuie sa ne organizam mai bine? Sa ne alegem prioritatile mai bine? Avem un randament mai bun dimineata? Incercam sa realizam un proiect intreg deodata, in loc sa-l impartim in sectiuni mai usor de manevrat? Ce este mai bine pentru mine…acum?

Pasi pentru un an mai bun..:)

Suntem in mult (ne)asteptatul 2012, nu stiu cum vedeti voi lucrurile pentru acest an, insa ideea de Apocalipsa sau de Sfarsitul prevestit de mayasi ma lasa rece!

Sunt credincioasa 100% si tocmai deaia ma bucur cand citesc in Sfanta Biblie ca sfarsitul doar Dumnezeu insasi il cunoaste.

Nu e ciudat cum mii de oameni incearca sa afle sfarsitul? Sau cum incearca sa descopere formulele creatiei? La ce folos sa stii din ce esti facut si cand se termina totul, daca nu ai un scop?!?

Scopul crestinului e de a fi samaritean, nazarinean, crestin, pocait sau oricum vreti voi sa-l numiti. Insa aceasta descriere sta in fapte, in cum ne comportam, cum reactionam in fata celorlalti si nu in ultimul rand cu ce scop facem tot ce facem.

Oamenii au devenit egoisti, parsivi, interesati doar de propria persoana; s-a uitat ce inseamna sa ajuti, ce inseamna sa fii prieten, ce inseamna sa iubesti neconditionat! Scrie pe google "dragoste neconditionata" si vei gasi zeci de bloguri care scriu despre ea, dar ma intreb cati au ajuns sa o simta?

O modalitate de a invata sa traiesti echilibrat si bazat pe principii rationale este sa iti faci un wishlist pentru noul an, in care in fiecare zi sau saptamana sa faci o fapta buna, sa zambesti mai mult, sa vorbesti mai educat si poate sa citesti Codul Bunelor Maniere. Iata cateva lucruri care ti le recomand pentru noul an :


1. Citeste carti, cat mai multe posibil. Daca citesti o carte pe saptamana la final de an vei avea 52 de carti!


2. Fa munca voluntara intr-o fundatie, adopta o bunica sau bunic, adopta un frate mai mic de la un orfelinat, etc. Legea europeana iti da dreptul sa ceri certificat de voluntar care da bine la CV, plus te vei simti foarte bine dupa ce ajuti si vei avea si de invatat multe lucruri. Cei din mediul social scazut au experiente de viata remarcabile!


3. Iesi saptamanal la plimbare, indiferent de vreme, e o modalitate buna de a-ti lasa creierul sa respire si sa se rupa de cotidian. Fie ca iesi singur/a sau cu prietenii, alege parcuri sau locuri deschise, iar daca vremea nu te lasa, alege  o ceainarie pentru nefumatori si bucura-te de un ceai cu aroma therapy. :)


4. Respecta-ti familia si arata-le asta. Orice ai vrea sa se schimbe incepe cu tine, vorbeste-le frumos, fa-le complimente si uimeste-i cu mici cadouri :)


5. Respecta-te si ai grija de tine. Ca sa fii acceptat in societate trebuie sa arati respectabil si sa te faci apreciat. Fa dus zilnic, nu neglija ingrijirea danturii, ai grija de pielea si parul tau si nu in ultimul rand mananca cat mai sanatos!!!

Personal respect pasii acestia de vreo 3 ani si integrarea mea in societate e mai usoara pe zi ce trece. :)

Va doresc un an plin de binecuvantari si cu o schimbare radicala a sufletului vostru! Nu uitati ca scopul psihoterapeutului sau consilierului e de a te ajuta sa te integrezi in sociatate, daca simti nevoie nu intarzia sa apelezi la ei! :)


Iar ca un mic sfat, pentru a fi mereu la curent cu stilul de viata sanatos, da un like paginii http://www.facebook.com/ViataCuStil, si bucura-te de sfaturi noi in fiecare zi! :)