Parintii functioneaza ca niste oglinzi pentru copiii lor. Reactiile parintilor fata de copii determina imaginea de sine pe care si-o formeaza acestia.Fiind des intre adolescentii de la fundatie, ii aud mai mereu cum se plang de neinelegerile dintre ei si parintii lor sau tutorii lor, am incercat sa descos ideea lor si sa incerc sa gasesc motivul!
La majoritatea motivul este ca nu se pot controla parintii atunci cand copilul greseste! Si copiii sunt oameni, au ganduri, reactii, personalitate, etc., de aceea nu trebuie sa reactionam si mai urat cand vedem ca un adolescent ridica tonul. Cu siguranta copilul nu v-a ridica tonul daca tu nu il ridici, dupa cum am inceput postarea, parintii, fratii mai marii, tutorii sunt oglinda lor...iar copiii sunt cei mai buni ijn a imita, chiar si adolescentii!
Controlul comportamentului incepe cu parintii. Parintii care-si pierd adesea controlul in relatia cu partenerul, cu un alt adult sau cu un copil nu se afla nici pe departe in postura de a le cere altora sa se controleze. Parintele are responsabilitatea de a se controla si orice pierdere a controlului in interactiunea cu copiii reprezinta o abrogare a acestei responsabilitati.
Atunci cand parintele devine agresiv verbal( sau fizic) , copilul fie va adopta noi comportamente inacceptabile din partea copilului, fie se va retrage in "cochilia" lui si va deveni o persoana inchisa si inaccesibila sentimental.
Am avut ocazia sa particip la o scena draguta intre parinte si copil, intr-o statie de autobuz. Baietelul avea undeva la 10 ani, si in timp ce asteptau si ei autobuzul, copilul i-a reamintit parintelui ca inca nu i-a cumparat jocul promis de ceva vreme. Personal eram pregatita sa ascult un monolog al parintelui, incarcat cu scuze si minciuni, in care il mai si acuza pe copil ca nu a fost destul de cuminte, etc. Insa, acest parinte nu a facut altceva decat sa isi ceara iertare ca nu a avut timpul suficient de a merge sa ii cumpere. Ca reactie, copilul si-a cerut iertare la randul lui pentru ca il streseaza prea mult cu jocul.
M-a pus pe ganduri scena, si am ajuns la concluzia ca e exact ca intre adulti, cum reactionezi tu fata de altii, asa vor face si ei cu tine! Acest copil i-a raspuns parintelui cu aceeasi moneda: amabil, iertator si intelegator!
Tu cum esti ca parinte? Plin de energie negativa sau pozitiva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu