E un film terapeutic, l-as incadra acolo cu toata convingerea. Un film care arata adevarata fata a avortului si a urmarilor lui.
Filmul pe scurt prezinta istoria unei fete care a supravietuit avortului si a crescut intr-o familie crestina, fara sa stie adevarul, in rest va las pe voi sa descoperiti povestea fascinanta!
Povestea lui Shari , una dintre actrite, e o poveste care merita ascultata!
Filmul mi-a amintit de perioada in care eram la liceu si auzeam colegele cat de usor vorbeau de avort si cat de repede apelau la avort, fara sa se gandeasca la consecinte. Au trezit o ura imensa in mine, in perioada aceea asupra colegelor, insa acum asupra faptei, asupra ideii de avort. Cum poti alege sa ucizi doar ca sa scapi de barfele celor din jur? Cum poti sa cauti motive sa ucizi un suflet doar pentru ca tu nu ai valoare in ochii tai? Cum poti ucide un om pentru ca tu nu stii sa ai grija de tine, ca iti lipseste educatia sexuala si ca nu stii sa te pastrezi pentru viitorul tau sot?
As putea continua la nesfarsit cu astfel de intrebari dar ma opresc pentru ca vreau sa iti amintesc ca Dumnezeu ne invata sa uram pacatul dar nu si pacatosul; insa asta nu te incurajeaza sa faci orice doar pentru ca nu te uraste nimeni, din contra, tot Dumnezeu ne invata ca pacatul e asumat in clipa in care suntem constienti ca nu e bine ce facem.
Iar pentru cei care se considera atei, va incurajez sa incercati sa va puneti in situatia sufletului pe care incercati sa il omorati inainte de a trai, exista mii de avorturi esuate, in care copilul ramane in viata dar cu multiple boli atat fizice cat si psihice. Ce ai face tu daca ai afla ca esti adoptat si ca mama biologica a incercat sa te avorteze?!?
Ma doare indiferenta statului care nu da nici o importanta numarului imens de avorturi care are loc in Romania, in care majoritatea sunt fete sunt intre 16 si 25 de ani, tinere, necasatorite si cu "chef de viata".
Ma enerveaza lipsa educatiei sexuale in scoli, faptul ca tinerii nu cunosc adevarata fata a avortului si riscului de boli cu tranzmitere sexuala.
Ma doare indiferenta noastra, a celor care cunoastem toate aceste detalii si totusi nu facem nimic in privinta aceasta. Ma doare indiferenta mea, ca ma trezesc zilnic si ma ingrijesc intai de nevoile mele, ca imi fac timp pentru toate placerile mele si niciodata nu am timp sa ma implic in viata adolescentilor care au nevoie de un ghid.
Dar eu ma voi ocupa de mine; insa ma intreb...tu ce ai de gand sa faci ?